Afecțiuni stomatologice frecvente la copii și adolescenți. Cum pot fi tratate

Ca părinți, rolul nostru este să-i ajutăm pe copii să-și mențină sănătatea dentară și să-i educăm cu privire la importanța menținerii unui ritual de igienă orală, care să-i ferească de afecțiuni stomatologice

Periajul periodic, folosirea aței interdentare, dar și controalele de specialitate efectuate la clinica stomatologică reprezintă rețeta de succes pentru o bună sănătăte orală.

Este greșit să credem că dinții de lapte nu necesită o îngrijire adecvată, pe motiv că vor fi înlocuiți. Dentiția temporară are rolul de a ghida erupția dinților permanenți, permițând dezvoltarea armonioasă a mușchilor faciali și formarea oaselor maxilare.

Așadar, dacă dinții de lapte și cei permanenți tineri nu sunt igienizați corespunzător, pot apărea diverse afecțiuni stomatologice

Lista celor mai frecvente afecțiuni stomatologice la copii și adolescenți

Pentru a le putea proteja sănătatea orală, este important să cunoaștem care sunt cele mai frecvente afecțiuni stomatologice la copii și adolescenți și cum pot fi tratate acestea.

Atunci când vorbim de afecțiuni dentare la copii nu trebuie să ne gândim doar la demineralizări sau carii dentare, ci și la probleme mai serioase, precum malocluziile sau pierderea timpurie a dinților, pentru corectarea cărora e nevoie de tratamente ortodontice.

Iată care sunt cele mai frecvente afecțiuni dentare la copii și adolescenți, care necesită intervenția rapidă a medicului stomatolog pediatru sau a specialistului în ortodonție.

Demineralizări dentare

O afecțiune stomatologică frecventă la copii este demineralizarea smalțului dentar.

Demineralizarea este primul semn care indică apariția unei carii și poate fi identificată sub forma unor pete alb-cretoase pe suprafața dinților.

Acest proces poate afecta atât dinții de lapte, cât și dinții permanenți tineri, și este cauzată, în principal, de acumularea de placă bacteriană în lipsa unei igiene periodice realizate corect. Însă, demineralizările pot avea și cauze genetice sau ce țin de starea de sănătate (deficiențe de vitamina D sau fosfor, respirație orală).

Pentru că demineralizarea este, de fapt, un stadiu incipient al cariei dentare, este important să mergem periodic la medicul stomatolog, de la vârste cât mai fragede, pentru ca acesta să identifice această afecțiune și să intervină la timp.

Tratamentul demineralizărilor constă în aplicarea locală a unor geluri/creme pe bază de fluor și recomandarea utilizării unei paste de dinți cu un procent mai ridicat de fluor.

Un rol important îl are și periajul profesional, realizat periodic în cabinetul stomatologic, pentru îndepărtarea plăcii bacteriene și protejarea smalțului dinților.

Carii dentare

 Potrivit specialiștilor, caria dentară este cea mai frecventă boală cronică a copilăriei la nivel mondial. Astfel, caria este de 5 ori mai frecventă decât astmul bronșic, de 4 ori mai frecventă decât obezitatea infantilă și de 20 de ori mai frecventă decât diabetul.

Atunci când vorbim de carii dentare la copii, trebuie să facem diferența între cariile de biberon și cariile provocate de lipsa igienei orale și a profilaxiei dentare sau de o dietă necorespunzătoare.

Caria timpurie sau “de biberon“

Caria de biberon, numită “caria copilăriei” sau “carie timpurie“, este o afecțiune stomatologică diagnosticată atunci când un copil are unul sau mai mulți dinți cariați, are dinți obturați până la 6 ani sau a pierdut prematur dinți, din cauza leziunilor carioase.

La sugari, caria de biberon urmează adesea un model caracteristic de dezvoltare. Afectează mai întâi incisivii maxilari, apoi molarii maxilari și apoi pe cei mandibulari. Modul în care o carie de biberon evoluează depinde de erupția dinților de lapte și de obiceiurile alimentare.

Principala cauză a acestei afecțiuni dentare frecvente la copii este interacțiunea bacteriilor din cavitatea orală cu produsele bogate în zahăr sau cu cele fermantabile, acidul lactic rezultat erodând smalțul dinților.

Amânarea vizitei la medicul stomatolog pediatru înseamnă agravarea leziunilor carioase, cu efecte asupra sănătății orale a copilului, dar și a calității vieții acestuia. Astfel, infecția se poate transmite prin sânge la alte organe sau poate afecta indicatori precum VSH și ASLO, având ca rezultat scăderea imunității organismului.

Ce putem face pentru a preveni caria de biberon:

• Ghidarea creșterii osoase
• Copilul nu trebuie lăsat să se joace cu biberonul
• Nu trebuie să consume în exces alimente cu zaharuri
• Igiena orală trebuie asigurată chiar și înainte de apariția primilor dinți, cu un tifon cu care se curăță gingiile după fiecare masă

Carii dentare pe dinții de lapte sau pe dinții permanenți tineri

Potrivit Academiei Americane de Stomatologie Pediatrică (AAPD), caria dentară este considerată astăzi un pericol public atât în țările în curs de dezvoltare, cât și în cele dezvoltate. Este o afecțiune stomatologică ce poate debuta din momentul erupției dinților, în jurul vârstei de 6 luni, și poate progresa în 1-2 luni, provocând dureri mari și o stare de disconfort copilului.

AAPD recomandă ca prima vizită la medicul stomatolog să aibă loc în jurul vârstei de un an sau la scurt timp după apariția primilor dinți.

Cariile sunt provocate de acizii produși de bacteriile care se hrănesc cu resturile alimentare rămase pe dinți în lipsa unui periaj periodic. Lăsate netratate, leziunile ajung rapid în stadiul de carie profundă, cu afectarea pulpei dintelui.

Atunci când cariile sunt timpurii, există riscul ca rădăcina dintelui permanent să fie afectată și să se ajungă chiar la pierderea precoce a acestuia.

Tratamentul cariilor dentare la copii și adolescenți este complex și poate fi determinat de o serie de factori, precum:

• vârsta copilului
• gravitatea leziunilor carioase
• apariția altor complicații.

În funcție de stadiul leziunii, medicul va recomanda fluorizare și sigilări dentare, după tratarea leziunii incipiente, obturații sau chiar coronițe dentare, dacă dintele este afectat pe o suprafață mare. În plus, medicul stomatolog pediatru îi va prezenta copilului, adolescentului, dar și părinților recomandările necesare pentru menținerea unei bune igiene orale pe termen lung.

Abcesul dentar

Un abces dentar este o afecțiune stomatologică relativ frecventă la copii și adolescenți. Abcesul este un buzunar de puroi care se formează în jurul rădăcinii unui dinte infectat sau la nivelul gingiei.

Dintre tipurile de abcese, abcesul gingival este cel mai răspândit. De obicei, abcesul pornește de la o carie dentară, după care se extinde la gingie.

Lăsată netratată, infecția se poate răspândi dincolo de maxilar, la gât, cap sau alte părți ale corpului, afectând grav starea generală de sănătate.

În consecință, este vital să ne adresăm rapid medicului stomatolog pediatru pentru tratarea acestei afecțiuni.

Pierderea timpurie sau târzie a dinților de lapte

Pierderea timpurie a dinților de lapte este o altă afecțiune dentară frecventă la copii.

În mod natural, dinții de lapte încep să cadă la vârsta de 6 ani, procesul de schimbare a dentiției fiind finalizat în jurul vârstei de 10-12 ani. În cazul în care pierderea dinților este prematură, respectiv de la 4 ani, sau târzie, în jurul vârstei de 7-8 ani, copiii se pot confrunta cu probleme ortodontice.

Dinții de lapte au rolul de a menține spațiul necesar pentru dinții permanenți, astfel că pierderea lor prematură poate însemna migrarea dinților rămași și apariția înghesuirilor dentare. În mod similar, dacă dinții de lapte cad prea târziu, cei permanenți pot crește strâmb.

Malocluzii dentare

Dinții strâmbi sau înghesuiți sunt, de fapt, forme de malocluzie dentară, o afecțiune ortodontică ce trebuie corectată cu ajutorul tratamentelor cu aparat dentar, fie mobil (trainere), fie fix ( cu brackeți).

Deoarece nu se aliniază corect, dinții înghesuiți sau strâmbi sunt mai greu de curățat, ceea ce crește riscul apariției cariilor, în special a cariilor interdentare, chiar și în cazul unui periaj realizat corespunzător acasă.

Mușcătura inversă (underbite) și ocluzia verticală (overbite) sunt alte două forme de malocluzii des întâlnite la copii și adolescenți.

Supraocluzia verticală înseamnă că dinții frontali superiori ies cu mult în fața celor inferiori, iar ocluzia inversă este diagnosticată atunci când dinții frontali inferiori sunt ieșiți mult în față sau cei superiori sunt retrași mult în spate.

Malocluziile pot fi identificate doar de medicul ortodont, care va prescrie tratamentele de corectare a acestor afecțiuni dentare. Medicul va decide tratamentul ortodontic în funcție de vârsta pacientului, starea generală de sănătate, dar și de gravitatea afecțiunii.

Importanța igienei orale în evitarea afecțiunilor stomatologice

Ca părinți, stă în puterea noastră să-i ajutăm pe copiii noștri să înțeleagă importanța menținerii dinților curați și sănătoși, iar echipa de medici DENT ESTET 4 KIDS este pregătită să vă sprijine în fiecare etapă a dezvoltării copilului dumneavoastră.

Cu ajutorul medicilor noștri supraspecializați și având la dispoziție un mediu creat special pentru copii, îi veți putea încuraja să se familiarizeze cu vizita la cabinetul stomatologic.

Educarea timpurie a copilului privind importanța unei igiene orale corespunzătoare îl va transforma într-un adult responsabil care se va bucura de o bună sănătate orală, dar și generală pe termen lung.