Frica de dentist la copii

Ce este frica de dentist la copii?

Odontofobia sau dentofobia sunt termeni ce descriu frica de dentist, de tratamentele stomatologice sau de instrumentele medicale, și poate afecta sănătatea dentară și calitatea vieții copilului. Deși este o frică irațională, ea este percepută foarte intens și are uneori manifestări fiziologice precum transpirație excesivă, greață, palpitații, dificultăți de a respira, iar în forma cea mai gravă, poate provoca atacuri de panică.

Frica, deși este trăită intens și neplăcut, este una dintre emoțiile fundamentale pe care le simțim cu toții în anumite situații. Atunci când abordez acest subiect cu adulții, dar și cu cei mici, folosesc metafora alarmei:„Imaginează-ți că frica este o alarmă a cărui scop este de a mă avertiza că mă aflu într-o situație periculoasă, dar frica de dentist este o alarmă falsă, ca atunci când alarma unei mașini se declanșează din greșeală, când am atins-o sau când se aude un zgomot puternic”.

Chiar dacă frica de stomatolog este o alarmă falsă, simt acea emoție extraordinar de puternic, ca și cum preia controlul întregii mele vieți emoționale pe o anumită perioadă de timp. În această situație vorbim despre ondonfobie sau dentofobie. Conform DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders) dentofobia și ontofobia sunt clasificate în categoria fobiilor specifice. De aici pot să înțeleg că frica de dentist nu este doar un simplu moft sau răsfăț al copilului, indiferent de vârsta la care apare. Este o frică pe care o simte cu intensitate și nu îl ajută dacă o negăm, o minimizăm sau încercăm să nu o luăm în seamă.

Cauzele fricii de dentist

Cauzele fricii de dentist pot varia de la teama de nou, dacă pacientul copil nu a mai fost la un consult stomatologic, până la experiențe medicale traumatizante.

Frica de stomatolog poate fi transmisă involuntar chiar de părinți care, la rândul lor, experimentează stări de anxietate legat de tratamentele stomatologice sau de cabinetul medical. Frica de dentist poate fi asociată cu frica de durere, frica de ace, de instrumente, de uniforma medicală, de sânge.

Medicul îl poate ajuta pe micul pacient, explicându-i că pe durata unui tratament dentar, senzațiile pe care le simte pot varia, poate simți vibrație sau presiune. În general, copiii se tem că majoritatea senzațiilor pe care ei le experimentează la dentist sunt legate de durere. Mai mult decât atât, medicul poate conveni cu pacientul un limbaj de cod. De exemplu, pot conveni ca pacientul să ridice mâna stângă atunci când simte disconfort, iar atunci medicul se oprește și explică ce se întâmplă sau face o pauză scurtă. Astfel, copilul se va simți mult mai în control și aceasta contribuie la consolidarea încrederii în medic.

Semnele fricii de dentist la copil

Comportamentul copilului este adesea un indiciu valoros despre ceea ce se întâmplă în interiorul său. De exemplu, un copil care devine opoziționist înainte de vizita la dentist sau găsește mereu motive să amâne plecarea — insistând că trebuie să termine o activitate, că nu își găsește hainele preferate ori o anumită jucărie — exprimă, de fapt, o teamă ascunsă față de vizita la dentist.

Tot din teamă de dentist, odată ajuns în cabinet, copilul poate încerca să amâne momentul tratamentului prin discuții lungi despre instrumentele din jur, despre pasiunile lui sau despre orice alt subiect care, în final, întârzie începerea procedurii stomatologice. Cele mai frecvente manifestări ale fricii de dentist sunt refuzul de a intra în cabinet, de a se așeza pe scaun sau de a deschide gura, plânsul, lipsa cooperării cu medicul — inclusiv evitarea răspunsului la întrebări simple — și, uneori, chiar un comportament agresiv îndreptat către medic sau părinți.

Cum gestionezi frica de dentist la copii?

Tehnicile de gestionare a fricii sunt diverse, iar eficiența lor depinde de factori precum vârsta copilului, temperamentul, preferințele și etapa sa de dezvoltare cognitivă și emoțională.
Atunci când ne adresăm unui preșcolar, avem mereu în minte nivelul său de dezvoltare: vorbim despre un creier pentru care gândirea magică este dominantă. La această vârstă, lumea pare uriașă și uneori copleșitoare, iar magia are un loc important în modul în care copilul o înțelege.

De aceea, pregătirea pentru vizita la stomatolog — cu scopul de a preveni teama de dentist — poate fi realizată printr-o poveste construită împreună cu copilul. Îl încurajăm să adauge elemente proprii: de exemplu, dentistul poate deveni un supererou care îl ajută să scape de „cariozaurii” care se ascund uneori în dințișorii noștri. Ca orice supererou, are nevoie de instrumente speciale, pe care copilul le poate numi cum își dorește.

Rolul părinților este esențial în a-l ajuta pe copil să își depășească teama de dentist. Felul în care părintele vorbește despre medic, despre clinică și despre tratamente, dar mai ales atitudinea pe care o adoptă, contribuie direct la succesul vizitelor la dentist și la realizarea tratamentelor care îi asigură copilului o bună sănătate orală.

Printre cele mai eficiente tehnici de gestionare a fricii de dentist se numără: explicarea procedurilor într-un limbaj simplu, pe înțelesul copilului; jocul de rol; desensibilizarea treptată; exteriorizarea fricii; exercițiile de respirație; distragerea atenției; și, cel mai important, construirea unei relații de încredere cu medicul stomatolog.

Rolul psihologului în gestionarea fricii de dentist

La început, în cazul unui copil cu o teamă foarte mare de dentist (ontofobie sau dentofobie), este esențial să mă apropii de el validându-i emoția și încercând să o înțeleg. Un mod eficient de a face acest lucru este să îi propun copilului să construiască sau să își imagineze un instrument care măsoară frica de dentist — un „fricometru”.

Cel mai simplu fricometru poate fi realizat chiar din degețelele lui: dacă ar fi să măsurăm frica din acel moment, la ce nivel s-ar afla? Poate că este la maximum — toate degețelele ridicate — ceea ce arată o frică foarte mare. Însă, cu puțin ajutor din partea noastră, a adulților, și cu multă imaginație din partea copilului, frica de stomatolog se poate micșora treptat.

Îl putem întreba: „Ce te-ar ajuta să-ți fie mai ușor?” Poate să testeze instrumentele pe jucăria lui sau pe mânuță înainte de a le folosi pe dinți. Poate să le dea nume amuzante. După ce ne implicăm împreună într-un astfel de joc, putem reveni la fricometru — și aproape întotdeauna, frica a mai scăzut.

Este foarte important ca cel mic să simtă că el a reușit să diminueze teama de dentist, iar noi doar i-am fost alături. Concluzia firească devine astfel: copilul poate controla frica, și nu invers.
Din experiența de la cabinet, fricometrul poate lua multe forme: uneori arată ca un termometru al fricii, cu culori în funcție de intensitate; alteori, ca o chitară, unde fiecare coardă reprezintă un nivel diferit al emoției.

Pentru a mă apropia cât mai mult de frica copilului și a o înțelege, îi pot propune să devenim „detectivi de emoții”. Împreună, „scanăm” cum se simte acum: unde este localizată acea emoție, cum arată, dacă ar putea avea o voce, ce i-ar spune și, mai ales, ce ar putea face ca să o diminueze.

Îmi amintesc o fetiță care, într-o ședință, mi-a spus că frica ei locuiește în picioare. Mi-a arătat exact locul — de la genunchi până la vârful degețelelor — și mi-a explicat că, pentru a scăpa de ea, trebuie să se miște, să țopăie și să danseze. După un dialog imaginar cu frica, a decis că o trimite „în Țara Fricii”, de unde o va chema doar atunci când are nevoie de ea, spunând hotărâtă că „nu o mai las să vină neinvitată”.

Tehnici folosite de psiholog pentru gestionarea fricii la copii

Tehnica „Tell-Show-Do”, pe care dentiștii o folosesc adesea în lucrul cu copiii, îi ajută să înțeleagă pas cu pas ce urmează să se întâmple: mai întâi le explicăm (Tell), apoi le arătăm (Show), iar abia după aceea le aplicăm (Do). În felul acesta, copilul se simte în siguranță și are timp să proceseze experiența.

La început, instrumentele pot părea invazive sau intimidante — scot sunete și sunt necunoscute. Însă, pe măsură ce copilul se familiarizează cu ele, descoperă că se aseamănă cu obiecte din viața de zi cu zi, pe care probabil le-a mai văzut sau folosit. Iar după ce „se împrietenește” cu ele, le va accepta mult mai ușor.

O altă metodă eficientă este
tehnica VAKOG, care îl ajută pe copil să depășească blocajul emoțional, ancorându-l în prezent prin cele cinci simțuri. Îl invit să-și concentreze atenția, pe rând, asupra a cinci obiecte pe care le vede și să le descrie cât mai detaliat, apoi asupra a cinci sunete pe care le aude, a cinci senzații fizice (kinestezice) și a cinci mirosuri pe care le poate percepe.

Această tehnică, preluată din terapia NLP, este deosebit de utilă în cazurile în care anxietatea este ridicată. Eficiența ei crește atunci când este prezentată ca pe un joc pe care îl facem împreună, într-un mod relaxat și prietenos.

O altă tehnică eficientă pentru gestionarea dentofobiei este exteriorizarea fricii față de tratamente sau instrumente. Îi pot propune copilului un exercițiu creativ: „Dacă ar fi să desenezi în aer frica ta, folosind un instrument din cabinet, cum ar arăta ea?”
De obicei, copiii abia așteaptă să dea frâu liber imaginației și construiesc povești fascinante, care îi ajută să reducă nivelul anxietății.

Modelajul din plastilină sau alte materiale senzoriale îl ajută pe copil să-și canalizeze atenția către o activitate practică, diminuând intensitatea emoțiilor. Cu alte cuvinte, copilul este concentrat pe ceea ce face cu mânuțele, în timp ce medicul poate realiza mai ușor consultul.

De asemenea, jucăriile senzoriale de mici dimensiuni pot fi folosite în cabinet pentru a-l ajuta pe copil să revină la starea de relaxare și să se autoregleze emoțional.

Nu în ultimul rând, jocurile interactive dintre medic și pacient — de exemplu, „acum e rândul meu, apoi e rândul tău”, sau „descriu un animal și tu ghicești” — contribuie semnificativ la consolidarea relației de încredere și la reducerea fricii de stomatolog.

O altă metodă eficientă de a-l ajuta pe copil să „scoată frica din corp” este să-i propunem să facă puțină mișcare înainte de a se așeza pe scaun. Prin mișcare, mușchii încordați se relaxează, iar corpul revine la o stare de calm. Îl putem ruga să-și miște energic mâinile și picioarele, să facă cinci sărituri în stea sau câteva exerciții inspirate din sportul lui preferat — iar starea emoțională se va schimba vizibil.

Vizitele regulate la dentist sunt esențiale nu doar pentru menținerea sănătății orale, ci și pentru reducerea fricii. Familiarizarea treptată cu mediul stomatologic, cu medicul și cu instrumentele contribuie la construirea încrederii și la transformarea vizitelor într-o experiență pozitivă.
Scopul acestor tehnici este de a-l ajuta pe copil să aibă mereu o experiență plăcută în clinică, astfel încât să își dorească să revină relaxat, fără teamă sau anxietate. În cazurile în care primele ședințe sunt dedicate acomodării, iar tratamentele nu pot fi încă realizate din cauza fricii prea mari, aceste jocuri și exerciții devin o modalitate excelentă de creare a încrederii și consolidare a relației dintre medic și pacient.

Pentru copiii mici, joaca este cea mai firească formă de învățare și de conectare cu lumea. Iar atunci când medicul reușește să intre în universul lor — vorbind pe limba lor, arătând empatie și răbdare — copilul se va simți în siguranță, va avea încredere și va accepta mai ușor instrumentele și tratamentele stomatologice.

Bibliografie

1. Reţete împotriva îngrijorării. O abordare prin joc a anxietăţii şi fricii copiilor, Autor Lawrence J.Cohen, Editura Trei
2. Farhat-McHayleh N, Harfouche A, Souaid P. Techniques for managing behaviour in pediatric dentistry: comparative study of live modelling and tell-show-do based on children’s heart rates during treatment. J Can Dent Assoc. 2009 May;75(4):283. PMID: 19422751.
3. NLP training – VAKOG,” NLP World, 21 decembrie 2018, accesat 16.10.2025
4. Oaklander, Violet. Ferestre către copiii noștri: O abordare a Gestalt-terapiei cu copii și adolescenți. Traducere de Cristina Toader și Tatiana Chicu. București: Editura Herald, 2020.