Boala parodontală la copii: cauze, simptome și tratament

Ce este boala parodontală la copii?

Sănătatea orală a copiilor este o prioritate pentru orice părinte, iar pe lângă problemele comune precum caria dentară, există și alte afecțiuni care pot afecta gingiile și structurile de susținere ale dinților. Deși poate părea surprinzător, boala parodontală nu este exclusiv o problemă a adulților.

Cât de frecventă este boala parodontală la copii și adolescenți?

Academia Americană de Stomatologie Pediatrică (AAPD) recunoaște că formele distructive de boala parodontală sunt mai rare la copii și adolescenți. Totuși, această grupă de vârstă poate dezvolta diverse forme de afecțiuni parodontale, adesea legate de o problemă de sănătate generală sau imunitară preexistentă. Mai mult, studiile arată că gingivita, o formă incipientă și reversibilă a bolii parodontale, afectează aproximativ jumătate dintre copii până la vârsta de 4-5 ani și aproape 100% dintre adolescenți. Prevalența gingivitei poate fi chiar mai mare decât cea a cariei dentare în timpul copilăriei.

De ce gingivita la copii necesită atenție specială?

În comparație cu caria dentară, gingivita la copii a primit mai puțină atenție în ceea ce privește înțelegerea impactului său pe termen lung asupra sănătății generale a parodonțiului pe tot parcursul vieții. Este esențial ca părinții să înțeleagă că, deși adesea reversibilă în stadiile incipiente, gingivita netratată poate evolua spre forme mai severe de boala parodontală, cu consecințe serioase pentru sănătatea orală și generală a copilului.

Ce este sănătatea parodontală și cum o monitorizăm?

Pentru a înțelege mai bine boala parodontală, este important să definim ce înseamnă o sănătate parodontală optimă și cum este ea evaluată de către medicul stomatolog.

Ce este sănătatea parodontală?

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește sănătatea ca o stare completă de bine fizic, mental și social, nu doar absența bolii. În acest context, sănătatea parodontală este definită ca absența inflamației clinice asociate cu gingivita, parodontita sau alte afecțiuni ale parodonțiului (structurile care susțin dinții: gingii, os alveolar, ligament parodontal).

Cum monitorizează medicul stomatolog sănătatea gingivală?

Monitorizarea sănătății gingivale și parodontale este cel mai bine documentată prin parametrul BoP (sângerare la sondare). Acesta este considerat un indicator principal pentru urmărirea stării pacienților în practica stomatologică. Medicii stomatologi sunt sfătuiți să înceapă sondajul regulat odată ce molarii primi permanenți au erupt complet și copilul este cooperant, pentru a depista semne timpurii ale bolii parodontale și a preveni evoluția acesteia. Totuși, sângerarea la sondare nu trebuie considerată singura dovadă a sănătății gingivale sau a bolii, ci trebuie utilizată împreună cu alți indicatori clinici importanți, cum ar fi adâncimea pungilor parodontale sau evaluarea radiografică.

Gingivita la copii? O afecțiune reversibilă, dar nu neglijabilă

Gingivita este o afecțiune inflamatorie a gingiilor care totuși nu duce la pierderea atașamentului clinic al dintelui (legătura dintre gingie și rădăcina dintelui), precum prodontita. Cu toate acestea, este extrem de frecventă la copii și adolescenți, iar controlul inflamației gingivale este considerat principala strategie de prevenție pentru apariția altor probleme parodontale. Există două categorii principale de boli gingivale: gingivita indusă de biofilmul de placă dentară și boala gingivală non-indusă de placă dentară.

Gingivita indusă placa dentară și factori de risc la copii

Gingivita indusă de biofilmul de placă dentară este o inflamație localizată cauzată de acumularea de bacterii (biofilm) pe suprafața dinților. Este una dintre cele mai comune afecțiuni inflamatorii. Dacă placa dentară nu este îndepărtată prin periaj și ață dentară, se produce un dezechilibru între bacteriile din biofilm și răspunsul imunitar al organismului, ducând la inflamație.

Anumiți factori de risc sistemici pot influența răspunsul imunitar al organismului la prezența biofilmului, determinând o inflamație exagerată.

Hormonii pubertății și impactul lor asupra gingiilor:

Creșterea nivelului de hormoni sexuali în timpul pubertății poate modifica răspunsul inflamator al gingiilor, ducând la o inflamație mai intensă chiar și în prezența unei cantități relativ mici de placă bacteriană. Alți factori care predispun la gingivită la adolescenți includ caria dentară, respirația pe gură, înghesuirea dentară și erupția dinților.

Rolul hiperglicemiei (diabetului) în sănătatea gingivală a copiilor:

Hiperglicemia și deficiențele nutriționale sunt condiții sistemice semnificative care pot afecta negativ țesuturile gingivale. Copiii cu diabet de tip 1 slab controlat prezintă un risc crescut de gingivită și parodontită. Severitatea inflamației gingivale poate fi mai strâns legată de nivelul controlului glicemic decât de calitatea îndepărtării plăcii bacteriene. Hiperglicemia poate afecta sistemul imunitar și poate avea un efect negativ direct asupra celulelor parodontale. Depistarea timpurie a problemelor parodontale la copiii cu diabet slab controlat și prevenirea acestora sunt esențiale.

Nutriția și gingiile sănătoase:

Deși literatura nu oferă informații complete despre rolul exact al nutriției în boala parodontală, este bine documentat rolul vitaminei C în menținerea sănătății țesuturilor parodontale datorită importanței sale în sinteza colagenului. Deficiența de vitamina C poate duce la slăbirea vaselor de sânge capilare, crescând predispoziția la sângerarea gingivală (scorbut). Această deficiență poate apărea la sugari și copiii din familii cu venituri mici.

Fumatul la adolescenți, un factor de risc major pentru parodontită:

Fumatul este un factor de risc semnificativ pentru parodontită, influențând negativ flora bacteriană și răspunsul imunitar al organismului. Adolescenții și tinerii adulți care fumează prezintă o prevalență mai mare a pungilor parodontale adânci, a pierderii de atașament și a pierderii osoase. Profesioniștii din domeniul sănătății ar trebui să fie atenți la semnele consumului de tutun și să ofere consiliere pentru renunțare.

Bolile gingivale non-induse de placă dentară

Gingiile și țesuturile orale pot prezenta leziuni care nu sunt cauzate de placa bacteriană și care nu se ameliorează după îndepărtarea acesteia. Aceste leziuni pot fi manifestări ale unor afecțiuni sistemice sau sindroame medicale. Sănătatea orală și cea generală fiind strâns legate, este important ca medicii dentiști și alți furnizori de servicii medicale să colaboreze pentru un diagnostic corect, educarea pacientului și elaborarea unui plan de tratament adecvat. Clasificarea actuală a bolilor gingivale non-induse de placă dentară se bazează pe cauza leziunilor și include tulburări genetice (fibroza gingivală ereditară), infecții bacteriene specifice (bolile parodontale necrozante), infecții virale (boala mână-picior-gură, gingivostomatita herpetică) și fungice (candidoza). Unele dintre aceste afecțiuni pot apărea la copii și la cei cu nevoi speciale de îngrijire medicală.

Cum recunoaștem problemele? Diagnostic și simptome ale gingivitei la copii

Diagnosticarea gingivitei se bazează pe anumite caracteristici clinice observate de medicul stomatolog.

Criteriile de Diagnostic ale Gingivitei

Semnele clinice ale gingivitei includ edem (umflarea), roșeața, sângerarea la sondare și disconfort.

Simptomele gingivitei pe care le pot observa părinții acasă

Părinții pot observa următoarele simptome la copiii cu gingivită:

• Gingii roșii și inflamate, în special la marginea dinților.
• Sângerare la periaj sau la folosirea aței dentare.
• Durere sau sensibilitate ușoară la nivelul gingiilor.
• Gingii umflate sau mărite, care pot afecta aspectul zâmbetului. În cazuri severe, pot acoperi parțial dinții.
• Respirație urât mirositoare (halitoză) persistentă.
• În cazuri severe, o ușoară retracție a gingiilor de pe dinți.
• Sensibilitate dentară la temperaturi extreme.
• La copiii mai mici, iritabilitate, plâns sau refuzul de a mânca din cauza disconfortului gingival.

Boala parodontală (parodontita) la copii

Parodontita este o boală inflamatorie complexă, asociată cu bacteriile și răspunsul imunitar al organismului, care se caracterizează prin distrugerea progresivă a structurilor de susținere ale dintelui (aparatul de atașament parodontal).

Ce este parodontita și cum diferă de gingivită?

Principala caracteristică a parodontitei este pierderea atașamentului parodontal (CAL), care nu poate fi atribuită altor cauze decât bolii parodontale (de exemplu, recesie gingivală traumatică, carie extinsă subgingival). Este o formă mai rar întâlnită de afecțiune parodontală, însă este mult mai gravă.

Rolul sistemului imunitar în parodontita la copii

Bolile parodontale necrozante sunt strâns legate de un sistem imunitar slăbit. La copii, riscul este mai mare în caz de malnutriție severă, condiții de viață precare (acces limitat la apă potabilă) și boli virale severe (rujeolă, varicelă, malarie, HIV/SIDA). Deși rară, parodontita necrozantă este o afecțiune gravă care duce la distrugerea rapidă a țesuturilor și poate pune viața în pericol la copiii cu imunitate compromisă.

Alți factori care pot influența sănătatea gingivală și parodontală la copii

Pe lângă igiena orală și factorii sistemici, alți factori pot contribui la apariția problemelor gingivale.

Sănătatea gingiilor pe durata tratamentului ortodontic

Prezența aparatelor ortodontice sau a restaurărilor dentare poate favoriza acumularea plăcii bacteriene și poate crește riscul de gingivită și parodontită, în special la copiii cu o igienă orală deficitară și vizite rare la stomatolog pentru igienizare. Studiile nu indică o legătură directă între aparatele dentare și parodontită atunci când igiena este adecvată și se respectă programările de întreținere. Totuși, aparatele pot reține placa bacteriană și pot fi asociate cu gingivită, mobilitate dentară crescută și recesie gingivală. Materialele dentare utilizate pot cauza, în cazuri rare, reacții de hipersensibilitate manifestate prin inflamație localizată. Evaluarea parodontală adecvată, instrucțiunile de igienă și motivația pacientului, alături de controalele periodice, sunt esențiale pentru a minimiza efectele negative ale aparatelor ortodontice asupra parodonțiului.

Cum să depistăm la timp problemele gingivale la copii

Este crucial ca părinții să fie atenți la următoarele semne care pot indica o problemă gingivală incipientă la copii:

• Gingii roșii și inflamate.
• Sângerare la periaj sau la folosirea aței dentare.
• Durere sau disconfort gingival.
• Gingii umflate.
• Respirație urât mirositoare persistentă.
• Retracția gingivală (chiar și ușoară).
• Sensibilitate dentară.
• Iritabilitate neobișnuită la copiii mici.

Prevenția pentru sănătatea parodontală a copiilor și adolescenților

Prevenția este cea mai eficientă strategie pentru a menține sănătatea gingivală a copiilor.

Igiena orală corectă:

Asigurați-vă că periajul copilului se realizează de cel puțin două ori pe zi, timp de 2 minute, folosind o pastă de dinți cu fluor și o periuță adecvată vârstei. Insistați pe periajul tuturor suprafețelor dentare și încurajați periajul limbii. Utilizarea aței dentare o dată pe zi este esențială pentru a curăța spațiile dintre dinți.

Vizite regulate la medicul stomatolog pediatru:

Programați controale stomatologice periodice (de obicei, la fiecare 6 luni) pentru copilul dumneavoastră. Medicul stomatolog pediatru poate depista semnele incipiente ale bolii parodontale și poate efectua curățări profesionale pentru a îndepărta placa bacteriană și tartrul.

Alimentația echilibrată pentru gingiile sănătoase:

O dietă bogată în vitamine și minerale, în special vitamina C, contribuie la sănătatea gingivală. Limitați consumul de alimente și băuturi bogate în zahăr pentru a reduce formarea plăcii bacteriene.

Renunțarea la obiceiurile dăunătoare (pentru adolescenți):

Explicați adolescenților riscurile fumatului pentru sănătatea orală și generală. Încurajați evitarea acestui obicei.

Tratamentul timpuriu al afecțiunilor dentare:

Orice carie sau altă afecțiune dentară trebuie tratată cât mai repede posibil pentru a preveni complicațiile care pot afecta și gingiile.

Hidratarea corespunzătoare:

Consumul suficient de apă ajută la menținerea unei cavități bucale curate și umede, reducând riscul de dezvoltare a bacteriilor. În cazul în care periajul imediat după masă nu este posibil, clătirea cu apă poate ajuta la îndepărtarea resturilor alimentare.

Tratamentul gingivitei și parodontitei la copii și adolescenți

Tratamentul variază în funcție de stadiul și severitatea afecțiunii.

Îndepărtarea plăcii bacteriene în tratamentul gingivitei

• Curățarea profesională: Medicul stomatolog va efectua detartrajul și periaj profesional pentru a îndepărta placa și tartrul.
• Instrucțiuni de igienă orală: Copilul și părinții vor primi instrucțiuni detaliate despre tehnica corectă de periaj și utilizare a aței dentare.
• Produse de igienă dentară: Se pot recomanda paste de dinți speciale sau apă de gură antibacteriană (cu clorhexidină, pentru perioade scurte).
• Controlul alimentației: Reducerea consumului de zahăr este esențială.

Tratamentul parodontitei

În cazul în care gingivita a evoluat spre parodontită, tratamentul devine mai complex și are ca scop oprirea progresiei bolii și menținerea sănătății dinților pe termen lung.

• Curățarea profundă a dinților: Aceasta include proceduri avansate precum detartrajul subgingival, care presupune îndepărtarea tartrului și a plăcii bacteriene de sub linia gingivală, și planarea radiculară, care constă în netezirea suprafețelor rădăcinilor dinților pentru a preveni reacumularea bacteriilor. Aceste proceduri pot fi realizate prin chiuretaj parodontal, fie clasic, fie cu ajutorul laserului.
• Antibiotice și tratamente antibacteriene: În funcție de severitatea infecției, medicul stomatolog poate prescrie antibiotice pe cale orală sau locală pentru a controla infecția bacteriană activă. De asemenea, se pot recomanda ape de gură și geluri antibacteriene pe bază de clorhexidină.
• Intervenții chirurgicale: În cazurile avansate de parodontită, când s-a produs o pierdere semnificativă de țesut gingival și osos, poate fi necesară o intervenție chirurgicală parodontală. Aceste proceduri pot include chirurgia de reducere a pungilor parodontale (pentru a face mai ușoară curățarea) sau chirurgia regenerativă (pentru a încerca refacerea țesutului pierdut prin grefe osoase sau membrane).
• Monitorizare periodică pe termen lung: Tratamentul parodontitei necesită o monitorizare atentă și continuă. Este esențial ca pacientul să urmeze cu strictețe recomandările medicului stomatolog și să efectueze controale periodice pentru a preveni reapariția și progresia bolii pe tot parcursul vieții.

Consecințele gingivitei și bolii parodontale netratate

Ignorarea semnelor de gingivită sau amânarea tratamentului pentru boala parodontală poate avea consecințe serioase asupra sănătății orale și generale a copilului.

Impactul gingivitei netratate asupra sănătății dentare

• Inflamația cronică: Dacă gingivita nu este tratată, inflamația gingivală poate persista și deveni cronică, crescând riscul de infecții recurente. Aceasta poate afecta funcția normală a gingiilor și a țesuturilor care susțin dinții, slăbindu-le capacitatea de a proteja dinții.
• Recesia gingivală: Inflamația cronică poate duce la retragerea gingiilor de pe suprafața dinților, expunând rădăcinile. Aceasta poate cauza sensibilitate dentară crescută și un risc mai mare de apariție a cariilor radiculare.
• Impact asupra esteticii: Gingiile inflamate și roșii afectează aspectul estetic al zâmbetului. Retracția gingivală poate face ca dinții să pară mai lungi, iar aspectul general al zâmbetului poate fi neplăcut, afectând încrederea în sine a copilului.

Consecințele grave ale parodontitei netratate

• Pierderea dinților: În stadiile avansate, parodontita duce la distrugerea semnificativă a osului alveolar și a ligamentelor parodontale, ceea ce face ca dinții să devină mobili și, în cele din urmă, să cadă. Pierderea dinților poate afecta masticația, vorbirea și estetica.
• Infecții recurente și riscul de afecțiuni sistemice: Infecțiile cronice ale gingiilor pot permite bacteriilor să pătrundă în fluxul sanguin, crescând riscul de a dezvolta sau agrava afecțiuni sistemice, cum ar fi bolile cardiovasculare.
• Slăbirea structurilor osoase: Pierderea osului alveolar nu afectează doar stabilitatea dinților, ci și structura facială, în special în cazurile de pierdere osoasă extinsă.
• Costuri mari de tratament: Tratamentul parodontitei este adesea mai complex, invaziv și costisitor decât tratamentul gingivitei. Intervențiile chirurgicale, grefele osoase și monitorizarea pe termen lung implică costuri semnificativ mai mari.

Complicații potențiale asupra sănătății generale

• Legătura cu bolile cardiovasculare: Studiile sugerează o asociere între bolile parodontale și un risc crescut de boli cardiovasculare, cum ar fi atacul de cord și accidentul vascular cerebral. Inflamația cronică din cavitatea bucală poate contribui la inflamația sistemică, care afectează vasele de sânge.
• Legătura cu diabetul: Persoanele cu diabet sunt mai predispuse la boli gingivale, iar parodontita poate face controlul glicemiei mai dificil. Infecțiile gingivale pot crește nivelul de zahăr din sânge și pot influența evoluția diabetului.

Recomandări pentru părinți

Boala parodontală la copii este o problemă importantă în stomatologia pediatrică și necesită o abordare proactivă.

Importanța evaluării parodontale periodice la copii

Este esențial ca toți copiii și adolescenții să beneficieze de o evaluare parodontală ca parte a examenului stomatologic inițial și a controalelor periodice. Depistarea precoce a bolilor parodontale oferă cea mai mare șansă de succes a tratamentului, prin reducerea factorilor cauzatori, stabilirea măsurilor terapeutice adecvate și implementarea unui program eficient de întreținere pe termen lung. Stomatologii pediatri joacă un rol crucial în diagnosticarea și gestionarea acestor afecțiuni, fiind adesea primul punct de contact.

„Prin urmare, este esențial ca micii pacienți să primească o evaluare parodontală ca parte a vizitelor lor stomatologice de rutină. Diagnosticul precoce asigură cea mai mare oportunitate pentru tratamentul de succes, în principal prin reducerea factorilor etiologici, stabilirea măsurilor terapeutice adecvate și dezvoltarea unui protocol eficient de întreținere periodică.” Explică Dr. Roberta Cmeci

Bibliografie

1. Bimstein E, Huja PE, Ebersole JL. The potential lifespan impact of gingivitis and periodontitis in children. J Clin Pediatr Dent. 2013 Winter;38(2):95-9. doi: 10.17796/jcpd.38.2.j525742137780336. PMID: 24683769.
2. Alrayyes S, Hart TC. Periodontal disease in children. Dis Mon. 2011 Apr;57(4):184-91. doi: 10.1016/j.disamonth.2011.03.004. PMID: 21569881.
3. Stenberg WV. Periodontal problems in children and adolescents. In: Nowak, AJ, Christensen JR, Mabry TR, Townsend JA, Wells MH, eds. Pediatric Dentistry-Infancy through Adolescence. 6th ed. St. Louis, Mo.: Elsevier/Saunders; 2017:371-8.
4. American Academy of Periodontology. Periodontal diseases of children and adolescents. J Periodontol 2003; 74(11):1696-704.
5. Armitage GC. Development of a classification system for periodontal diseases and conditions. Ann Periodontol 1999;4(11):1-6.
6. Albandar JM, Susin C, Hughes FJ. Manifestations of systemic diseases and conditions that affect the periodontal attachment apparatus: Case definitions and diagnostic considerations. J Periodontol 2018;89(Suppl 1):S183-S203.
7. Billings M, Holtfreter B, Papapanou PN, Mitnik GL, Kocher T, Dye BA. Age-dependent distribution of periodontitis in two countries: Fndings from NHANES 2009-2014 and SHIP-Trend 2008-2012. J Periodontol 2018; 89(Suppl 1):S140-S158.
8. Cortellini P, Bissada NF. Mucogingival conditions in the natural dentition: Narrative review, case definitions and diagnostic considerations. J Periodontol 2018;89(Suppl1):S204-S213.
9. Ercoli C, Caton JG. Dental prostheses and tooth-related factors. J Periodontol 2018;89(Suppl1):S223-S236.
10. Holmstrup P, Plemons J, Meyle J. Non-plaque-induced gingival diseases. J Periodontol 2018;89(Suppl 1): S28-S45.
11. Jepsen S, Caton JG, Albandar JM, et al. Periodontal manifestations of systemic diseases and developmental and acquired conditions: Consensus report of workgroup 3 of the 2017 World Workshop on the Classification of Periodontal and Peri-Implant Diseases and Conditions. J Periodontol 2018;89(Suppl 1):S237-S248.
12. Lang NP, Bartold PM. Periodontal health. J Periodontol 2018;89(Suppl 1):S9-S16. Murakami S, Mealey BL, Mariotti A, Chapple ILC. Dental plaque-induced gingival conditions. J Periodontol2018;89(Suppl 1):S17-S27.
13. Needleman I, Garcia R, Gkranias N, et al. Mean annual attachment, bone level and tooth loss: A systematic review. J Periodontol 2018;89(Suppl 1):S120-S139.