Dr. Dana Dulgheru

În ultimii ani, am observat o schimbare reală în modul în care părinții privesc sănătatea orală a copiilor. Există un interes mai mare pentru îngrijirea dinților temporari și, în același timp, un nivel mai ridicat de informare. Cred că acest lucru se datorează și rolului pe care medicii și echipele medicale îl au astăzi ca educatori.
În paralel, medicina evoluează constant, iar această dinamică ne provoacă și pe noi, ca profesioniști, să ne adaptăm continuu și să oferim soluții tot mai eficiente și mai personalizate pentru fiecare copil.

O primă vizită reușită este una în care copilul vine fără presiune, din curiozitate, și pleacă cu un sentiment de siguranță. Este un proces de acomodare, în care ne concentrăm pe familiarizare, joacă, explicații adaptate vârstei și construirea încrederii.
Nu este despre tratament, ci despre experiență, una care va influența modul în care copilul va percepe medicina pe termen lung.

Cele mai frecvente situații pe care le întâlnesc sunt legate de începerea târzie a igienei orale sau de ideea că cei mici se pot descurca singuri prea devreme. Periajul dentar eficient necesită implicarea activă a părinților pentru o perioadă mai lungă decât se crede, chiar dacă copilul își dorește independență.
De asemenea, amânarea primei vizite la medicul stomatolog rămâne o greșeală frecventă, deși prevenția timpurie face diferența pe termen lung.

Prevenția este esențială sănătății!
Intervenția timpurie minim invazivă conduce la o stare de sănătate orală optimă atât în copilărie cât și în viața adultă.
Adaptarea metodelor profilactice fiecărei vârste duc spre sănătatea dorită a zâmbetului în fiecare etapă de dezvoltare.

Fiecare copil are ritmul lui, iar rolul nostru este să îl respectăm. În astfel de situații, răbdarea este esențială, dar nu orice fel de răbdare, ci una activă, atentă, construită pe empatie și încredere.
Prin pași mici, explicații adaptate și experiențe pozitive repetate, copiii reușesc, în timp, să depășească frica și să își schimbe complet percepția asupra vizitelor la dentist.

În activitatea de formare, pun accent pe ideea că fiecare copil este diferit și necesită o abordare personalizată, nu doar din punct de vedere medical, ci și emoțional.
În același timp, susțin dezvoltarea competențelor clinice la standarde internaționale și încurajez o cultură a învățării continue, în care empatia și excelența profesională merg mână în mână.

Cred că relațiile interumane deci și aceea de medic-pacient copil vor rămâne indispensabile indiferent de progresul tehnologic.
Digitalizarea contribuie la comunicarea optimă interdisciplinară, vizualizarea și interpretarea clinică/terapeutică, acuratețea crescută a investigațiilor, dar nu înlocuiește valoarea umană indispensabilă actului medical.

Am avut, desigur, multe cazuri care pentru mine au fost și vor rămâne speciale.
Copii timizi sau retrași, pe care i-am văzut crescând și dezvoltându-se cu zâmbete sănătoase, încrezătoare, reale, m-au învățat, la rândul lor, să cresc, să mă reinventez și să rămân în pas cu ei.

Stomatologia pediatrică nu este doar despre „dinți de lapte”, este despre experiențele oro-dentare ale fiecăruia – experiențe care vor forma comportamente viitoare în relația medic–pacient; iar consecințele acestor experiențe rămân cu noi mult timp în viața de adult.