Mascotele Pino si Bazoo

In cameră s-a lăsat liniştea când de sub canapea s-a auzit un sughiţat chinuit. Cineva incerca din greu să facă vreun zgomot.

• Ce-a fost asta? spuse un copil mai curios din fire. Am auzit un zgomot sub canapea...
• Sub canapea? şi toti copiii se buluciră să afle ce se putea întâmpla acolo.
• Copii! Vă rog să vă aşezaţi în şir indian. Acum este timpul să mergem să o căutăm pe Zâna măseluţă! spuse învăţătoarea încercand să linişteasca copiii.

Nimeni nu auzea nimic pentru că ...... pentru că de sub canapea se auzi din nou un sughiţat, chicoteli năzdrăvane, şi şoapte înfundate.....

• Ce-i acolo? Ia să văd eu la ce vă tot uitaţi voi?

Învăţătoarea se aplecă şi........ ce să vezi? Pe mocheta moale, de sub canapea, se târa un ghemotoc de puf albastru-turcoaz, cu ochi jucauşi şi zâmbet poznaş, care sughiţa acum în voie. Copiii au pufnit în râs, la fel şi Bazoo.

• Eu sssunt Bazoo, spuse el, cled că m-am lătăcit ...Vin de pe altă plaanetttă...Am văzut uşa delschisă şi am auzit muzică şi râsete vessele. Eram curios să văd ce este aici. Aşa sssunt eu mai curios din fire. Copiii l-au înconjurat repede, vrând să-l atinga.
• Pufeţi sssăma atingeţi, spuse el, am un puf velde-albassstru care imi ţine de cald, pentlu că pe planeta noastra este foarte frig. Dar hei! Nu sunt singul....zise el grăbit. Mai este cineva cu mine: el.... este.... Pinoooooo, plietenul meu. Şi zicând aceasta trase de după canapea o făptură drăgălaşă care îşi arătă timid dinţii mulţi şi dezordonaţi.
• Eu sunt Pino, şopti el, privind în jur mulţimea de copii curioşi. Eu sunt de pe aceeaşi planetă cu Bazoo, suntem prieteni vechi....şi ne pricepem foarte tare la năzdrăvănii, şi se priviră cu subînţeles.  

Copiii au izbucnit în aplauze pentru că ei vorbeau cu un accent ciudat şi stricau puţin cuvintele.

• Ia mai spune....”prieten”! îl rugau copiii. Ne place foarte mult cum vorbeşti.
• Plieten!
• Ha, ha, ha! Ce haios vorbeşti! spuse un copil.
• Vrei să vii cu noi ? spuse un altul.
• Unde? întrebară în cor Pino şi Bazoo. Ne place aventura.... doar de-aia ne-am lătăcit. Dal nu cled că legletăm că v-am găsssit pe voi.
• Nici noi! au răspuns copiii în cor.

Şcolarii se aflau în vizită la un cabinet stomatologic pentru copii. Cu ajutorul unor jocuri foarte distractive, au învăţat că trebuie să-şi perieze dinţii de două ori pe zi şi să mănânce multe fructe şi legume ca să aibă dinţi frumoşi şi sănătoşi.

Pino şi Bazoo au ascultat şi ei toată lecţia şi le-a plăcut foarte mult.  

Acum urma să o găsească pe Zâna Măseluţa. Oare unde se ascundea? Şi ce o să se mai întâmple? Zâna măseluţa se afla într-unul din cabinetele de la etaj. Copiii au urcat împreună cu Pino şi Bazoo. Cei doi năzdrăvani au luat-o la fuga înainte. Mult s-au mai minunat ei când au vazut atâtea lucruri: desene amuzante pe pereţi cu animăluţe jucauşe, ecrane pe tavan la care puteai să te uiţi în timp ce stăteai culcat pe nişte fotolii colorate. Şi asta nu era tot: fotoliile le puteai aşeza după cum doreai doar printr-o apăsare de buton şi erau înconjurate de tot felul de instrumente interesante.

   - Hei! Palcă suntem acasă! Uite...câte butoane sssi câte instlumente aşezate ordonat lângă scaunul acesta .... parcă ar fi un scaun de pilot....

- Chiar că suntem ca acasă aici.... mormăi Pino.... dar unde sunt ceilalţi ?

- Hei! Plieteni, veniţi să ne jucăm! Aici sunt foarte multe lucruri intelesante ! Ia sssă vedem....

Copiii împreună cu Pino şi Bazoo au intrat în cabinet. Zâna Maseluţa i-a intampinat zâmbitoare şi i-a invitat să ia loc pe scaun.

• Cine vrea să fie primul?

Copiii se tot codeau, ascunzându-se unul în spatele celuilalt. Dar nici nu a sfârşit bine de vorbit Zâna Maseluţa, ca Bazoo era deja întins confortabil pe fotoliu.

-Bravo, Bazoo, eşti foarte curajos! Acum să iţi spun ce vom face: mai intai iţi punem nişte ochelari de soare ca să nu te deranjeze lampa aceasta pe care o să o aprind.

- Asta vreau să vad şi eu, zise Pino, râzând cu toată gura, dacă i se potrivesc ochelarii.... ştiţi el nu are doar doi ochi....

           Toţi copiii au râs amuzaţi şi apoi au urcat pe rând pe scaun. Au făcut cunoştinţă cu „albinuţa”(turbina),  „setilă”(aspiratorul) şi „vânticel” ( pistolul cu aer).... dar toţi au fost de acord că „bondărel” ( contraunghiul) este cel mai simpatic.

            Astfel s-a încheiat prima aventură a lui Pino şi Bazoo la cabinetul stomatologic. Au învăţat lucruri bune şi sănătoase din această întâmplare şi şi-au făcut o mulţime de prieteni. După ce s-au mai jucat puţin în curte la leagăne, copiii şi-au luat rămas bun şi au plecat înapoi la şcoala împreună cu învăţătoarea lor. Pino şi Bazoo au rămas să se mai joace cu ceilalţi copii veniţi să facă cunoştinţă cu Zâna Maseluţa şi cu toate jucăriile de la locul de joacă.